5. JUDECAREA ȘI CONDAMNAREA BABILONULUI
Renumita cetate păcătoasă
Capitolul 17
1 Și a venit unul dintre cei șapte îngeri care aveau cele șapte cupe și a vorbit cu mine, spunându-mi: "Vino, îți voi arăta judecata desfrânatei celei mari
a care stă pe ape multe,
Căderea Babilonului
Capitolul 18
3 Pentru că din vinul
a furiei desfrânării sale
s-au îmbătat
b toate neamurile
și regii pământului s-au desfrânat
c cu ea,
iar negustorii pământului
s-au îmbogățit
prin puterea senzualității sale".
7 Pe cât s-a preamărit pe sine și s-a desfrânat,
pe atât dați-i chin și jale.
Căci spune și inima sa:
«Stau ca o regină
d și văduvă nu sunt
și jale nu voi mai vedea».
Imnul victoriei
Capitolul 19
2 căci judecățile lui sunt adevărate și drepte.
El a judecat-o pe desfrânata cea mare
care, prin desfrânarea ei, a corupt pământul
și a răzbunat sângele slujitorilor săi
din mâinile ei"
b.
Note de subsol
a Prin faptul că autorul atribuie Romei un calificativ cunoscut în epoca lui ca atribut al Babilonului (capitala viciului şi a idolatriei), invită comunitatea credincioşilor să identifice şi să interpreteze situaţiile asemănătoare care se vor prezenta în istorie.
a Unele manuscrise au: desfrânarea pământului ales.
b După mărturia lui Seneca în Roma antică, prostituatele purtau scris pe o panglică legată la frunte numele propriu.
c În mai multe manuscrise importante lipseşte: vinul. Unele manuscrise au: să se îmbete, în câteva: s-a îmbătat, iar în trei manuscrise apare: au căzut. În greacă, Babilon este feminin.
d Păcatele Babilonului nu constau într-o filozofie, ci sunt un sistem de viaţă închisă, bazată pe un contact pasional cu realităţile lumii prezente. Acest contact creează asupra oamenilor o fascinaţie care-i îmbată asemenea vinului, ducându-i la o totală lipsă de autocontrol.
b Bogăţia şi siguranţa de care se bucură Babilonul nu sunt realizate numai de cetate, ci participă (se desfrânează) regii (centre de putere negativă organizate şi violente) şi negustorii (agenţi activi care au rolul de a propaga şi dezvolta sistemul consumist, direct interesaţi în menţinerea acestui sistem).
Verbul grec kathemai înseamnă a şedea, iar aici apare ca o propoziţie antitetică cu "cel care şade pe tron". Cetatea Babilonului se crede unică şi tinde să acapareze locul lui Dumnezeu. Siguranţa autorităţii şi a bunăstării ei constă în încrederea că puterea şi comerţul nu vor da faliment.
Câteva manuscrise adaugă: atotputernic.
Negustorii au în Apocalips o conotaţie morală negativă: ei fac trafic cu mărfuri de lux, organizează, cu colaborarea statului ateu, distracţii arbitrare, şi, din pofta de câştig, ajung să vândă sclavi şi suflete de oameni (lit.: trupuri şi suflete de oameni).
Este un cuvânt de origine ebraică, cu sensul: "Lăudaţi-l pe Dumnezeu". Este o aclamaţie liturgică specifică "psalmilor aleluiatici" (104-106; 110-112; 113-118; 134-135; 145-150 după LXX). În NT apare numai în acest capitol.
Sistemul Babilonului nu este doar ostil lui Dumnezeu şi lui Cristos, ci este violent şi intolerant faţă de slujitorii Domnului cărora le sustrage viaţa (sângele).